Next  
  Back  

Am iubit mereu,dar acum mai mult decat oricand.Acum imi dau seama ce am pierdut. Ani la rand mi-a fost teama ca am sa pierd iubirea pura ce o am in mine.Nu,nu ma gandeam ca moartea ne va desparti.Ma gandeam ca poate vreo cauza lumeasca sa se aseze intre mine si ea.Si ma luptam cu mine,sa fiu mereu mai bun,sa simt ca o merit. Ma luptam si cu cei care nu ne intelegeau.Ma luptam si cu mine,ca sa nu pierd din nou. Nu mi-am imaginat cum va fi viata mea fara o ea.Am crezut mereu ca voi imbatrani impreuna alaturi de ea.Iar acum,unul dintre lucrurile cu adevarat dureroase,este tocmai sa-mi traiesc viatza fara acea "ea".Acum cateva luni nu aveam puterea nici macar sa-mi imaginez toate astea.Iar acum trebuie sa traiesc fara iubire. Sper doar,ca acolo unde este ea,sa vada ca n-am renuntat.N-am renuntat la iubirea care ma tine legat.N-am sa renunt niciodata,pentru ca ar insemna sa renunt la mine si la ceea ce-mi doresc din sulfet. N-am renuntat la visele mele.Si crede-ma.ma adun cu greu sa continuu ce am inceput de unu` singur. Nu stiu daca lacrimele ajuta,dar daca as sti ca se va petrece ca-n poveste, as plange ani in sir.Iarta-ma,nu stiu daca sunt suficient de puternic sa spun ca as face orice ca sa fiu iar ca la-nceout dar...Mi-am dorit zile in sir sa mor,ca sa ajung la ea si apoi m-am speriat de moarte.Mi-as dori sa fiu mai puternic, dar in acest moment nu sunt decat un om care plange de fiecare data cand ceva ii aminteste de iubire,de dragoste si de... Nu pentru sa as uita vreo clipa ca trebuie sa iubesc,ci pentru ca amintirile ma pocnesc uneori pana imi iau glasul. Si sunt atatea lucruri care imi amintesc de dragoste si de incredere si de... Mi-e teama de momentul in care n-am sa mai pot plange.Mi-e teama ca va veni o vreme cand am sa caut disperat ceva care sa-mi redea linistea si n-am sa-l gasesc.Ce se va intampla cu mine atunci? De unde o sa iau atunci puterea de a merge inainte? Cateodata traiesti in mine atat de intens incat ma sperii. Alteori ma simt atat de departe de lume.Ce sa fac sa pastrez mereu alaturi de mine aceasta iubire care am primit-o cadou? Sa ma rog? Sa ma rog Ei,pentru ca Ea a fost Dumnezeul meu.Am crezut in ea,mai mult decat am crezut in mine. Si totusi i-am aratat asta atat de putin.Niciodata nu ne dam seama care sunt lucrurile cu adevarat importante pentru viata noastra.Doar cand pierdem acel ceva. De ce a trebuit sa moara iubirea in mine,ca sa-mi dau seama ca am iubit-o ca pe nimeni altcineva? As avea atat de mult de spus despre ea si totusi,atunci cand m-asez in fata calculatorului ca sa scriu,navalesc amintirle.Si atunci "privesc" inapoi la un timp al fericirii mele.Cine a spus ca "cea mai mare nefericire este amintirea fericirii"a spus un adevar.Asa simt si eu.Nu pot sa cred ca nu mai este cu mine.A fost mereu alaturi de mine,la bine si la greu, desi nu exista nimic care sa o oblige sa faca asta.Ii multumesc ca a fost mereu cu mine.Ii multumesc ca a existat in lumea asta si ca a petrecut cativa ani alturi de mine.Ii multumesc ca a spus: "cei mai frumosi ani din viata mea au fost cei petrecuti alaturi de tine".Inseamna enorm pentru mine.Daca n-as sti cu siguranta ca macar din cand in cand am reusit sa o fac fericita,as suferi mult acum.Am senzatia ca,nu numai ca a avut grija de mine,dar a avut grija si de amintirile mele.Ele mi-au ramas acum.Si sunt multe.As vrea sa-mi amintesc mereu fiecare moment petrecut impreuna,fiecare zambet,fiecare gluma,fiecare dar pe care ni-l faceam.Mi-e teama,insa,ca va veni vremea cand am sa uit toate aceste lucruri care au format un adevarat lant de zambete pe buzele mele. Dar oricata vereme ar trece,n-am sa uit.Nu pot sa uit,pentru ca este parte din mine,datorita ei sunt ceea ce sunt...ceea ce am ajuns astazi.."Nu exista dragoste adevarata asa cum este prima iubire" zicea un batran si nu a mintit. Am crezut in iubirea totala,fara limite si fara constrangeri.Am crezut intr-o iubire speciala care-mi va aduce implinirea si familia la care visez de multa vreme.Am visat la o partenera speciala care-mi va aduce implinirea si familia la care visez de multa vreme.Am visat la o partenera care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt,cu calitati si defecte,si pe care s-o iubesc cu toata fiinta mea.Am visat sa am alaturi un om cu care sa impartasesc aceleasi vise si cu care sa construiesc viitorul,alaturi de care sa muncesc cu bucurie si impreuna cu care sa am copii care sa ne implineasca pe amandoi.Si Dumnezeu s-a indurat de visul meu: mi-a dat puterea sa iubesc,cu toata fiinta mea cea mare,atat de mare incat nu exista masura pamanteana care s-o masoare.Mi-a dat tandretea de care aveam nevoie, mi-a dat ca muza a tot ceea ce faceam o femeie careia sa-i spun "Te iubesc". Si am avut-o alaturi ca sa pot invata sa traiesc frumos.Mi-a dat minte ca sa invat, pana nu e prea tarziu,ce este iubirea adevarata.Desi am raspuns la fiecare "mesaj de iubire", simt ca trebuie sa multumesc celor care au fost alaturi de mine in momentele in care nu mai vroiam decat sa mor si eu.La inceput erau doar "mesaje",apoi mi-am dat seama ca omenii astia chiar tineau la acel "EU".Chiar insemnase ceva special pentru ei,nu numai pentru mine.Era o consolare sa vad ca atat de multi oameni au respectat si au iubit pentru ceea ce era acel "EU". Si atunci am inceput sa multumesc fiecaruia in parte si la toti laolalta. Poate ca fara sa-si dea seama facusera ceva important pentru mine: ma ajutasera sa depasesc un moment greu.Ar fi fost cumplit daca ei nu mi-ar fi fost alaturi. Vorbindu-mi de faptul ca trebuie sa-mi traiesc viata,m-au facut sa inteleg ca "EU"-ul meu era o persoana mult mai buna si mai deschisa decat stiusem vreodata. Mereu grabit si ocupat trecusem,fara intentie,pe langa lucruri importante.Fara acesti oameni n-as fi stiut niciodata ce om extraordinar pot fi.Va multumesc la toti- prieteni vechi si noi, cunostinte si romantici de peste tot-va multumesc pentru ajutorul pe care mi l-ati dat,atunci cand aveam mai mare nevoie de el. Am fost unul dintre acei oameni care visa fara incetare.Asadar,nu aveam un singur vis, aveam o multime de vise.Dar cel mai mult ne doream sa fiu fericit impreuna cu EA, sa formam o familie, sa fim fericiti si sa imbatranim alaturi.Nu spun ca totu era perfect,aveam si eu momentele mere de criza,dar stiam mereu sa ma opresc la vreme si sa caut o solutie de rezolvare intr-o problema delicata.De fiecare data vorbeam despre problema pe care o aveam si problema se termina intr-un zambet, intr-o imbratzisare si o vroba dulce.Si totul era ca mai inainte.Probleme pe care le-am avut n-au distrus iubirea ce o purtam,a facut-o mai puternica si mai mult decat atat, m-au imbarbatat mai mult decat eram pana atunci.Acum,insa,nu mai am decat amintirea unui trecut frumos si drgostea pe care vreau s-o pastrez in mine pentru dreptul de a trai viata care mi-a fost data.Imi spuneam deseori cat de mult mi-ar placea sa fac munca pe care o fac altii,de fapt,imi placea creativitatea,dinamismul, calatoriile,imi placea sa invat si sa impart lucrul asta cu ceilalti.Acum,am ramas singur cu toate astea:cu amintirile si visele mele.Sa fiu eu atat de puternic incat sa traiesc de acum pentru prezent si pentru trecut? Ar trebui sa multzumesc cuiva pentru toate astea... Multumesc,Doamne... Multzumesc,pui...!!!